Facultatea de Științe economice și administrarea afacerilor

La 14 noiembrie 1920, s-au inaugurat la Cluj cursurile în limba română ale Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale. După două decenii de funcționare în Cluj, în toamna anului 1940, după Dictatul de la Viena (30 august 1940), prin care Transilvania a fost arbitrar scindată, Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale s-a stabilit la Brașov, vechi și important centru industrial și comercial, cultural, de unitate națională și limbă românească.

În primii ani de funcționare a instituției la Brașov, condițiile erau destul de vitrege: arhiva și rectoratul Academiei erau adăpostite în două cămăruțe de la Camera de Comerț, cursurile se țineau în clase de la liceul romano-catolic și dimineața chiar în sala cinematografului „Astra”.

În al doilea an de studiu, 1941/1942, Academia avea doar cinci săli de curs: la Liceul „Dr. Ioan Mesota”, la Biblioteca „Astra” și într-o aripă a Camerei de Comerț. Abia din al treilea an academic de refugiu, grație energiei și dinamismului profesorului Victor Jinga, noul rector al Academiei, se obține un spațiu mai potrivit pentru desfășurarea activității instituției. În conformitate cu hotărârea Ministerului Educației Naționale, clădirea Școlii Comerciale „Andrei Barseanu” este pusă la dispoziția Academiei Comerciale. Secretariatul de Stat al Romanizării a dat în folosință pentru învățământul superior pensiunea „Siesta”, unde s-a amenajat căminul de fete și clădirea din strada Lungă nr.5, unde au funcționat căminul de băieți și cantina. Academia a mai primit două localuri, în care s-au organizat Institutul de Științe Economice și Sociale și Institutul de Limbi moderne. Baza materială începea să se contureze, cu frumoase perspective, dar nu putea ține pasul cu creșterea continuă a numărului de studenți.

În anul academic 1942/1943, la Academia Comercială din Brașov au existat 15 profesori, 3 conferențiari, un șef de lucrări și 12 asistenți. De la două secții de specializare la început (1922/1923) s-a ajuns la trei secții, în 1943:

• secțiunea I: Științe economice, financiare și sociale;
• secțiunea II: Economie publică;
• secțiunea III: Industrială și bancară.

Durata studiilor era de patru ani.

În pragul vacanței de Paști 1945, Ministerul Educației Naționale a dispus telegrafic luarea măsurilor în vederea mutării imediate a Academiei în orașul de unde fusese dezrădăcinat. Invocându-se motivul că studenții nu ar putea găsi în Cluj adăpost și că sunt în preajma examenelor, rectoratul a cerut amânarea mutării până la sfârșitul sesiunii de examene. După încheierea acesteia, la recomandarea Consiliului profesoral rectoratul a cerut amânarea mutării până la sfârșitul sesiunii de examene. După încheierea acesteia, la recomandarea Consiliului Profesoral, rectoratul a cerut să i se pună la dispoziție 50 de vagoane necesare mutării. Deoarece această cerere nu a putut fi satisfăcută (în acea perioadă se transportau pe front trupe), s-a hotărât că Academia să funcționeze în Brașov și în anul 1945/1946. Rămânerea Academiei la Brașov s-a prelungit și pentru anul universitar următor. Brașovul a devenit astfel un centru universitar definitiv. Tot în această perioadă s-au alocat fondurile necesare sporirii spațiului vechii clădiri, cu o aripă nouă orientată spre clădirea Regionalei de Căi Ferate.

După reforma învățământului din 1948, Academia Comercială a fost transformată în Institut de Științe Economice și Planificare, până în octombrie 1950, când Institutul a fost mutat la Iași.

Mutarea la Iași a acestui Institut s-a făcut sub presiunea factorilor politici, decizie discutabilă, având în vedere că, ulterior, Brașovul a solicitat că o unitate de învățământ superior economic să fie reașezată în acest centru cu o rapidă ascensiune industrială și comercială. Această cerință s-a realizat după exact 40 de ani prin înființarea în anul 1990 a Facultății de Științe Economice în cadrul Universității TRANSILVANIA din Brașov.

Pentru anul academic 1947-1948, s-a întocmit o prezentare de ansamblu a Academiei Comerciale din Brașov (Tipografia Minerva, Brașov, 1948).

Activitatea de cercetare științifică îmbinată cu cea didactică a cunoscut noi dimensiuni. Revista „Observatorul Social Economic”, fondată în 1931 la Cluj de profesorul G. Moroianu și-a reluat apariția (Seria a II-a cu nr.1 1943), având ca director pe profesorul dr. Victor Jinga, iar ca secretar de redacție pe conferențiarul dr. Augustin Tataru. În această revistă s-au publicat „studii și cercetări economice de real interes”, după cum remarca academicianul V. Malinschi în lucrarea Din trecutul învățământului superior economic, Editura Academiei, București, 1978, pag. 208-209).

Mare parte din rezultatele activității de cercetare desfășurate au fost publicate într-un volum din Analele Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale Brașov (1941/1944) , cu peste 900 de pagini. De asemenea, la Brașov s-au publicat două volume de comunicări ale Institutului de cercetări economice și sociale având ca titlu Economie teoretică, organizare, politică socială. Comunicări, vol. I, sesiunea 1943/1944 (523 pagini), respectiv vol. II, sesiunea 1944/45 (666 pagini).

Alte cursuri aveau un pronunțat caracter tehnicist. Ele vizau metodologia unor procese economice și uzanțele în comerțul intern și internațional, extrem de utile pentru studenți. Astfel, A. Gociman a tipărit un curs despre producția și comerțul lemnului; V. Jinga, Producția și comerțul internațional al cerealelor; I. Voinea și mai târziu S. Nicolau și I. Tanislau au elaborat cursuri despre studiu mărfurilor; I. Garbacea, Curs de industrii și meserii; A. Ciortea și I. Iuga, pe urmă Sabin și C. Mitrea au elaborat părți din matematici financiare, actuariat, schimburi valutare și asigurări. Au fost elaborate și cursuri cu un profil aparte, dar care tratau probleme necesare a fi cunoscute de către economiști. Sabin Opreanu și mai târziu L. Someșan au elaborat cursuri de geografie economică iar M. Dimitrescu, I. Moga și Emil Micu au redactat capitole de curs privind istoria comerțului. Studiile de drept ocupau un loc important în structura învățământului economic superior. Au fost cursuri de drept civil (prof. I. Matei și Al. Herlea ), de drept comercial și cambial (prof. V. Pop și S. Lupas). De un înalt nivel metodologic, cu efecte pozitive în pregătirea studenților, erau cursurile elaborate pentru limbile străine și corespondența economică în limbi străine. Astfel, pentru limba germană au trudit profesorul C. Lacea, I. Gherghel, I. Baciu. A. Mailat; pentru limba engleză profesor I.O. Ștefanovici – Svensk și N. Benchea; pentru limba franceză profesor E. Constantinescu Bagdad, N.N. Condeescu, Ilie Haseganu; pentru limba italiană profesor L. Diculescu și P. Constantinescu. Un profil aparte prezența, pentru pregătirea economiștilor, limba și mai ales literatura și corespondența în limba română (prof. O. Prie, O. Boitos și Gh. Stoica).

Prin existenta timp de un deceniu a Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale la Brașov, orașul devine astfel un centru universitar efectiv. Desigur ca pretenții universitare orașul a avut încă mult înainte: Gândul unei Universități românești în Ardeal i-a preocupat și pe înaintașii noștri. Când brașovenii au început clădirea gimnaziului din Groaveri, i-au pus temelii solide pentru ziduri groase pe care se pot înălța alte etaje. În acestea urma să se adăpostească mai târziu Universitatea” (Sextil Pușcariu, Memorii, editura Minerva, București, 1978, p. 384).

Perioada Academiei Comerciale la Brașov i- dat orașului un de universitară, prin amplificarea activităților științifice artistice, prin conferințe publice, institute de cercetare, reviste  alte publicații, printr-o mișcare tineretului academic.

Acest material a fost realizat cu ajutorul documentelor puse la dispoziție cu mare generozitate de regretatul profesor și decan al Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale – profesor dr. Augustin Tataru.

Prof. univ. dr. Dorin Lixăndroiu